Trei ipostaze ale arhetipului vrăjitoarei în imaginarul epic al lui Ion Creangă
Articol:
Despre autor:
Maria DINU 
dr.
Institutul de Filologie „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
E-mail: maria.dinu85[@]yahoo.com
Rezumat: Esențială în imaginarul narativ al lui Ion Creangă, fie ca personaj benefic evoluției protagonistului, fie ca obstacol, vrăjitoarea se desprinde din lumea satului Humulești în ipostază maternă, inițial, pentru ca mai apoi, în basmul ei, harul lui Creangă să îmbine mitul Circei, al Artemidei și al Hecatei. Sub înfățișarea Sfintei Duminică, vrăjitoarea întruchipează înțelepciunea, bunătatea și generozitatea, la fel ca avatarul ei mai tânăr, fiica Împăratului Roșu, „fetița diavolească” în care se regăsesc perspicacitatea mamei, Smaranda, dar și prospețimea și îndrumarea Smărandei, fiica părintelui Ioan.
Cuvinte-cheie: Ion Creangă, imaginarul narativ, arhetipul vrăjitoarei, basmul, copilăria