Limbă, Literatură, Folclor

Nina CORCINSCHI	ISTORIA IEROGLIFICĂ, DE DIMITRIE CANTEMIR. IMAGINAR VERSUS CUNOAȘTERE (I) MEDIATĂ: DIALOGUL EPISTEMELOR
DOI: 10.52505/llf.2024.2.01	CZU: 821.135.1.09(498)

Oxana GHERMAN	INGINERII POETICE ȘI DILEME SPIRITUALE ÎN CREAȚIA LUI LEO BORDEIANU
DOI: 10.52505/llf.2024.2.02	CZU: 821.135.1.09(478)

Dumitru APETRI	METALITERATURA ROMÂNĂ DIN REGIUNEA CERNĂUȚI: SINTEZĂ CRITICĂ
DOI: 10.52505/llf.2024.2.03	CZU: 82.09;821.135.1.09(478)
Abstract:	Rezumat:
Articolul constituie o sinteză critică asupra a patru volume de ordin metaliterar care au apărut în ultimul sfert de veac și care reprezintă viziuni de ansamblu asupra procesului cultural-literar și, parțial, publicistic ce se desfășoară în spațiile românești înstrăinate. Primul volum aparține subsemnatului (Apetri, 2000), următoarele sunt elaborate de personalitățile din nordul Bucovinei – Ștefan Hostiuc (Hostiuc, 2005), Dragoș Olaru (Olaru, 2020) și Ștefan Broască (Broască, 2022). Primul volum abordează mișcarea cultural-literară din spațiul Bucovinei și din ținutul Herța ce s-a produs între anii 1775-1918, unele realizări literare din ultimele două secole, trei teme cardinale eminesciene și câteva evenimente sociale și cultural-literare de amploare din spațiile românești de la est de Carpați desfășurate în anii ’90 ai secolului trecut. Volumul următor reprezintă o radiografie a creației artistice din ținutul cernăuțean, o scrutare din interior a poeziei conaționalilor, o meditație profundă de ordin estetic, o determinare a specificului creativ al generațiilor de poeți. Studiul se remarcă prin densitatea și acuratețea aprecierilor. Cartea Mesaje din trecut îl prezintă pe Eminescu într-un vast anturaj cultural cernăuțean, oferă informații importante despre: scriitori și oameni de cultură români și străini care au activat în nordul Bucovinei în sec. XIX și ceva mai târziu; istoricul unor instituții culturale și sociale; situația spirituală și materială din ținutul Herța. Șt. Broască a determinat coordonatele principale ale creației anumitor scriitori români prin relevarea specificului a două-trei cărți ale fiecărui autor, apoi a schițat profilul lor creativ, a apreciat, în mod corespunzător, impunătorul compendiu Pagini de literatură română (Bostan 2000), emblematica antologie Poeți din Bucovina (Rachieru 1996) și volumul Mesaje din trecut… (Olaru 2020), care conțin informații prețioase de ordin metaliterar privind materia artistică antologată.	The article presents a critical synthesis of four literary metaliterary volumes published over the past 25 years. These works offer a comprehensive overview of the cultural, literary, and (to a limited extent) publicistic processes unfolding in the alienated Romanian spaces. The first volume belongs to the undersigned (Apetri, 2000), the following ones are signed by the personalities Ștefan Hostiuc (Hostiuc, 2005), Dragoș Olaru (Olaru, 2020) and Ștefan Broască (Broască, 2022). The first volume addresses the cultural and literary movement that occurred in Bucovina and the Herța region between 1775 and 1918, some literary achievements of the last two centuries, three cardinal Eminencian themes and some major social, cultural and literary events in the Romanian territories situated to the east of the Carpathian Mountains, which transpired during the 1990s. The next volume is presents a comprehensive survey of the artistic creation of the Chernivtsi region. It provides an in-depth look at the poetry of the compatriots, a profound aesthetic reflection and an analysis of the distinctive creative traits exhibited by its poets across generations. The study stands out for the density and accuracy of its assessments. The book Messages from the past (Mesaje din trecut) presents Eminescu within the context of a vast cultural environment from Chernivtsi. It provides significant information about a number of Romanian and foreign writers and cultural figures who were active in the north of Bucovina during the nineteenth century and a little later. In addition, it offers insights into the history of various cultural and social institutions, as well as the life of the land of Herța. St. Broască identified the main parameters that shaped the literary creation of specific Romanian writers by analysing the characteristics of two or three representative works by each author. This was followed by the delineation of their creative profile, accompanied by an evaluation of the comprehensive compendium Pages of Romanian literature (Pagini de literatură română) (Bostan, 2000), the emblematic anthology Poets from Bucovina (Poeți din Bucovina) (Rachieru, 1996) and the volume Messages from the past… (Mesaje din trecut…) (Olaru, 2020), which contain valuable meta-literary information about the anthologized artistic material.
Keywords: metaliterature, critical synthesis, aesthetic conception, cultural-literaryprocess, creative specificity, overall visionv	Cuvinte-cheie: metaliteratură, sinteză critică, concepție estetică, proces cultural-literar, specific creativ, viziune de ansamblu

Cristian SERDEȘNIUC	ECHIVALENȚE ȘI REPREZENTĂRI ALE SACRULUI ÎN POEZIA VIEREANĂ PENTRU COPII
DOI: 10.52505/llf.2024.2.04	CZU: 821.1.135.1.09(478)
Abstract:	Rezumat:
Vieru’s nursery rhyme has undoubtedly demonstrated that the poet is religious from the outset of his editorial debut. The poet’s creation dedicated to a young audience is defined as a set of poems, simple in structure, but moralizing, educational, axiological, cantabile, jovial, stories about true human meanings and norms. Without divine appellations, without direct references to religious lexemes, Vieru poetizes an archetypal world of identity values. The universe of the sacredness is represented by the distinct symbols: the white, the mother, home, the wheat, the land, the bee, the water (the spring, the rain), the bird, the longing, the song, etc. By sacrificing childhood, the poet sacralizes the entire surrounding universe, safeguarding childish chastity from mature influence and thought. His poetry for children combines allegorical (moralizing) stories and elements of mysterious rituals: the rain invocation, the bread baking, the rainbow waiting, the dialogue with the sun, lullabies song etc. Vieru’s character discusses freely with all the surrounding creatures, ventures into the game world even with the phenomena of nature, discovers the primordial meanings of life. The attachment to the rural world denotes the unforgettable past and the longings of distant childhood. Vieru’s verse is nourished even from the depth of ballads, millennial traditions, moral-spiritual creed. The childlike sensibility, the empathy and the burning desire to fraternize with the rural land are inherited, but also strengthened day by day through the mother’s presence. His nursery rhyme is not just a simple rhyme game, but a cult for (and about) the organic connection between man (child) and nature.	Poezia viereană pentru copii demonstrează neîndoielnic faptul că poetul este religios chiar din ora debutului editorial. Creația poetului dedicată cititorilor mici este definită ca o totalitate de poezii simpliste din punctul de vedere al structurii, însă moralizatoare, educative, cu un substrat axiologic, cantabile, joviale – povestioare despre adevăratele rosturi și norme umane. Fără apelative divine, fără trimiteri directe la lexemele din terminologia religioasă, Vieru poetizează o lume arhetipală proprie valorilor identitare. Universul sacralității este reprezentant prin simbolurile distincte: albul, mama, casa părintească, grâul, glia, albina, apa (izvorul, ploaia), pasărea, dorul, cântecul ș.a. Evocând copilăria, poetul proiectează întregul univers înconjurător, salvgardând castitatea copilărească de influența și gândirea matură. Poezia sa pentru copii îmbină povestioare alegorice (moralizatoare) și elemente ale unor ritualuri misterioase: invocarea ploii, coacerea pâinii, așteptarea curcubeului, dialogul cu soarele, cântecul de leagăn ș.a. Eul vierean discută degajat cu toate viețuitoarele înconjurătoare, se aventurează în lumea jocului până și cu fenomenele naturii, descoperă sensurile primordiale ale vieții. Atașamentul pentru lumea rurală denotă neuitarea trecutului și dorurile copilăriei îndepărtate. Versul vierean se alimentează până și din profunzimea baladescă, a tradițiilor milenare, a crezului moral-spiritual. Sensibilitatea copilărească, empatia și dorința arzătoare de a se înfrăți cu pământul plugarului sunt moștenite, dar și întărite zi de zi prin intermediul făpturii materne. Poezia pentru copii nu este doar un simplu joc de rime, ci un cult pentru (și despre) legătura organică dintre om (copil) și natură.
Keywords: nursery rhyme, sacred and sacredness, child, childhood, white, home, mother, Wheat, land	Cuvinte-cheie: poezie pentru copii, sacru și sacralitate, copil, copilărie, alb, casăpărintească, mamă, grâu, glie

Maria PILCHIN	MAREA LUPTĂ A CĂRȚII ÎMPOTRIVA ANALFABETISMULUI, BARBARIEI ȘI BRUIAJULUI I NFORMAȚIONAL
DOI: 10.52505/llf.2024.2.05	CZU: 821.135.1.09(478)
Abstract:	Rezumat:
This article is a critical comparative study of how reading contributes to human resilience in the face of ignorance, wilderness, and misinformation. The three novels – The Reader by Bernard Schlink, The Old Man Who Read Love Stories by Luis Sepúlveda and The Reader from the Cave by Rui Zink – form a literary corpus from which we extracted the romanesque situations, characters and images of a homo legens who is resilient through the book, through reading, by meditating on what is read and by finding an existential meaning in it. Overcoming primary and functional illiteracy is a special theme of these books. The narrative plot contains the story of people, adults and teenagers, who possess a certain degree of understanding about life and the world, with the book serving as a source of support. In this context, reading does not merely substitute for existence; rather, it serves to enhance and enrich it.	Acest articol este un studiu critic comparativ despre felul în care lectura întărește rezistența umană în fața necunoașterii, a sălbăticiei și a dezinformării. Cele trei romane: Cititorul, de Bernard Schlink, Bătrânul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, și Cititorul din peșteră, de Rui Zink, constituie un corpus literar din care am extras situații romanești, personaje și reprezentări ale unui homo legens rezilient prin carte, prin lectură, prin meditația asupra celor citite și prin găsirea unui sens existențial pornind de la acele idei. Depășirea analfabetismului primar și a celui funcțional este o temă aparte a acestor cărți. Trama narativă reflectă povestea unor oameni, maturi și adolescenți, care înțeleg ceva despre viață și lume, având cartea ca pe un suport. Lectura, în cazul lor, nu înlocuiește existența, ea o completează, o nuanțează, o îmbogățește.
Keywords: illiteracy, barbarism, information jamming, reading, library, book, reader	Cuvinte-cheie: analfabetism, Barbarie, bruiaj informațional, lectură, biblioteca, cititor, carte

Petrișor MILITARU	ADÂNCUL LUMII ȘI MAGIA HTONICĂ BLAGIANĂ: LUTUL, VATRA ŞI SÂNGELE
DOI: 10.52505/llf.2024.2.06	CZU: 821.135.1.09(498)
Abstract:	Rezumat:
The four primordial elements and the constellations of images they set in motion lead to the transfiguration of reality and trace part of the fundamental coordinates of the Blagian poetic imaginary. In Bachelard’s vision, a poetic universe is a syntax of stylistic figures and poetic images that give rise to a diagram. The diagram includes all the occurrences and indicates the meaning, as well as the symmetry or asymmetry of the poetic images. Chthonic magic derives from the following relationship, which is based on what we could call the poetics of latency in the Blagian lyric: the celestial is reflected in the chthonic, which is spiritualized hence the magical charge. The poet, through the spiritual force of the word, restores the magical connection with Geea, having access to the chthonic mystery reflected in the individual self understood as a microcosm.	Cele patru elemente primordiale și constelațiile de imagini pe care le pun în mișcare duc la transfigurarea realității și urmăresc o parte dintre coordonatele fundamentale ale imaginarului poetic blagian. În viziunea lui Bachelard, un univers poetic reprezintă sintaxa figurilor stilistice și imaginilor poetice care dau naștere unei diagrame, ce cuprinde toate aparițiile și indică sensul, precum și simetria sau asimetria imaginilor poetice. Magia chtonică reprezintă această diagramă ce derivă dintr-o relație care se bazează pe ceea ce am putea numi poetica latenței în lirica blagiană: celestul se reflectă în htonic, care se spiritualizează – de unde și încărcătura magică. Poetul, prin forța spirituală a cuvântului, reface legătura magică cu Geea, având astfel acces la misterul htonic reflectat în eul individual, înțeles ca microcosmos.
Keywords: Lucian Blaga’s poetry, chthonic magic, Clay, hearth and blood	Cuvinte-cheie: poezia, Lucian Blaga, magia htonică, lutul, vatra şi sângele

Maria DINU	TREI IPOSTAZE ALE ARHETIPULUI VRĂJITOAREI ÎN IMAGINARUL EPIC AL LUI ION CREANGĂ
DOI: 10.52505/llf.2024.2.07	CZU: 821.135.1.09(498)
Abstract:	Rezumat:
Essential in Ion Creangă’s narrative imaginary, either as a character beneficial to the evolution of the protagonist, or as an obstacle, the witch initially detaches herself from the world of the Humulesti village in the maternal pose, so that later, in her fairy tale, Creangă’s grace merges the myth of Circe, of Artemis and Hecate. Under the guise of Saint Sunday, the witch embodies wisdom, kindness and generosity, like her younger avatar, the daughter of the Red Emperor, “the devilish little girl”, in whom we find the insight of her mother, Smaranda, but also the freshness and guidance of Smărandita, father Ioan’s daughter.	Esențială în imaginarul narativ al lui Ion Creangă, fie ca personaj benefic evoluției protagonistului, fie ca obstacol, vrăjitoarea se desprinde din lumea satului Humulești în ipostază maternă, inițial, pentru ca mai apoi, în basmul ei, harul lui Creangă să îmbine mitul Circei, al Artemidei și al Hecatei. Sub înfățișarea Sfintei Duminică, vrăjitoarea întruchipează înțelepciunea, bunătatea și generozitatea, la fel ca avatarul ei mai tânăr, fiica Împăratului Roșu, „fetița diavolească” în care se regăsesc perspicacitatea mamei, Smaranda, dar și prospețimea și îndrumarea Smărandei, fiica părintelui Ioan.
Keywords: Ion Creanga, narrative imaginary, archetype of the witch, fairy tale, childhood	Cuvinte-cheie: Ion Creangă, imaginarul narativ, arhetipul vrăjitoarei, basmul, copilăria

Silvia LUPAN	IDENTITATEA: DE LA ERIK ERIKSON LA ALEXANDR ZINOVIEV. O PERSPECTIVĂ DE LECTURĂ
DOI: 10.52505/llf.2024.2.08	CZU: 82.09
Abstract:	Rezumat:
This article employs a transdisciplinary approach to examine the concept of identity. It presents an overview of the various definitions proposed by philosophers, psychologists, and sociologists. In light of these concepts, our objective is to illustrate how the communist regime in Eastern Europe, through its colonial policies, was able to alter the identity of the initial generations of colonised peoples. Furthermore, the subsequent generations were rendered completely disarticulated due to the absence of historical memory. Consequently, creative individuals were compelled to either adhere to the prescribed Method, to embark on internal exile, or to seek exile in another state, should such an option be available.	Articolul de față abordează conceptul de identitate din perspectivă transdisciplinară, realizând o trecere în revistă a diverselor definiții din filozofie, psihologie și sociologie. În baza acestor concepții, urmărim demonstrarea faptului că regimul comunist, în spațiul est-european, prin politicile sale coloniale, a realizat o alterare a identității primelor generații ale popoarelor colonizate, iar identitatea generațiilor ce au urmat a fost dezarticulată complet, în urma lipsirii de memoria istorică. În acest context, oamenii de creație s-au văzut nevoiți fie să urmeze Metoda, fie să se exileze în interior, fie să aleagă exilul exterior.
Keywords: identity, identification, idem and ipse identity, Homo sovieticus	Cuvinte-cheie: identitate, identificare, identitate idem și identitate ipse, homo sovieticus

Valentina LIPCAN	ION DRUȚĂ ȘI MIGUEL DELIBES: PROBLEMA EXISTENȚEI
DOI: 10.52505/llf.2024.2.09	CZU: 821.135.1.09(478)
Abstract:	Rezumat:
The comparative analysis of two writers whose work is apparently marked by the same thematic elements shows that the motives used to study the human condition in literature can be actualized even by presenting a few literary epitomes. In the case of Ion Druță, the motif of “rootedness” gives rise to a literature that explores the village, childhood and sorrows of life, while in the case of Miguel Delibes, the same motif “el arraigo” opens up the world of the simple Spanish man in the countryside, with his inner anxieties and inner searching. By establishing new literary and historical links between Moldova and Spain, in the conflagrations and upheavals of the 20th century, it is possible to identify ways of restoring harmony between the man and his own self and, above all, between man and nature.	Analiza din perspectivă comparativă a doi scriitori a căror creație aparent este marcată de aceleași elemente tematice demonstrează că motivele utilizate pentru a studia și descrie condiția umană în literatură se pot actualiza și prin prezentarea a doar câtorva epitome literare. Motivul “înrădăcinării”, în cazul lui Ion Druță, determină o literatură în care sunt explorate satul, copilăria, durerile vieții, iar în cazul lui Miguel Delibes, același motiv “el arraigo” deschide lumea omului spaniol simplu de la țară, cu toate frământările sale și căutările interioare. Stabilind noi legături literare și istorice între Moldova și Spania, în conflagrațiile și zdruncinările de sistem ale secolului XX, se pot determina moduri de a restabili armonia omului cu propriul eu și, mai su seamă, cu natura.
Keywords: national spirit, social criticism, symbolism of nature, Rural space	Cuvinte-cheie: spirit naţional, critică socială, simbolistică a naturii, spaţiu rural

Tatiana POTÎNG	DISCURSUL IDENTITAR DIN SPATELE CĂRȚILOR DE BUCATE. PROMOVAREA IDENTITĂȚII GASTRONOMICE TRADIȚIONALE „ATUNCI” ȘI „ACUM”
DOI: 10.52505/llf.2024.2.10	CZU: 821.135.1.09-3
Abstract:	Rezumat:
This article seeks to examine the principles and means of promoting traditional gastronomic specifics in different historical periods, as indicated in the title by the phrases „then” and „now”. The term „then” refers to the Soviet period, during which Moldovan cuisine was part of a highly diverse culinary conglomerate. In contrast, the term „now” represents the present day of the Republic of Moldova. The primary objective of this research is to identify the trends and role of traditional cuisine in the process of ethnocultural identification across different historical periods. In the analysis of the contemporary period, we examine the modern technologies that facilitate the promotion of traditional cuisine on the international stage, as well as the significant contribution of the diaspora in this process. Our findings indicate that the most effective means of promotion are cookbooks, culinary blogs, and traditional restaurants.	Scopul acestui articol este de a analiza principiile și mijloacele de promovare a specificului tradițional gastronomic în diferite perioade de timp, marcate în titlu cu sintagmele „atunci” și „acum”, „atunci” reprezentând perioada sovietică, când bucătăria moldovenească era parte a unui conglomerat culinar foarte eclectic, iar „acum” referindu-se la actualitatea din zilele noastre a Republicii Moldova. Obiectivul de bază al cercetării este de a stabili tendințele predominante și rolul bucătăriei tradiționale în procesul de identificare etnoculturală în fiecare dintre aceste perioade. În analiza perioadei contemporane, urmărim în special tehnologiile moderne prin intermediul cărora bucătăria tradițională este promovată pe arena internațională și contribuția considerabilă a diasporei în acest proces. Am stabilit, în final, că cele mai eficiente mijloace de promovare sunt cărțile de bucate, blogurile culinare și restaurantele cu specific tradițional.
Keywords: specific identity, food model, gastronomic identity, Traditional cuisine	Cuvinte-cheie: specific național, model alimentar, identitate gastronomică, bucătărie tradițională

Daniela LUCA	SUBLIMARE ȘI IMPOSIBILĂ SUBLIMARE: MODIGLIANI
DOI: 10.52505/llf.2024.2.11	CZU: 613.88
Abstract: Sublimation, the creative act/process often appear as an attempt at psychic survival in the face of painful, insurmountable, indescribable experiences. Creating becomes an attempt to stop the bleeding of pain, as we also discover in Modigliani’s creation. Since childhood he has faced illness and pain, suffering and loss, trying to transform them through painting, not to get rid of suffering, but to become the one who destroys his creations when anger, despair, violence are uncontrollable. But the suffering at the center of the creative process does not always refer to a trauma present in the reality or in the history of the creator’s life: it is not necessary to know the author’s biography to understand that the work is also an attempt to elaborate pain. We will try to illustrate how sublimation and the creative act can be brought to an impasse, they can be impossible, even for creative geniuses, when destructive impulses reach a deadly paroxysm.	Rezumat: Sublimarea, actul/procesul creator apar adesea ca o încercare de supraviețuire psihică în fața unor experiențe dureroase, insurmontabile, de nedescris. A crea devine o încercare de a opri hemoragia durerii, cum descoperim și în creația lui Modigliani. Încă din copilărie s-a confruntat cu boala și durerea, suferința și pierderea, încercând să le transforme prin pictură, nu pentru a scăpa de suferință, ci pentru a deveni el însuși cel care își distruge creațiile atunci când furia, disperarea, violența sunt de nestăpânit. Dar suferința în jurul căreia se concentrează procesul creator nu se referă întotdeauna la o traumă existentă în realitate sau care poate fi identificată la o analiză a vieții creatorului: nu este nevoie să cunoaștem biografia autorului pentru a înțelege că opera este și o încercare de elaborare a durerii. Vom încerca să ilustrăm cum sublimarea și actul creator pot ajunge în impas, pot fi imposibile, chiar și la geniile creatoare, atunci când pulsiunile distructive ating paroxismul mortifer.
Keywords: creative act, creativity, destructiveness, fascination, idealization, sublimation, suffering, act creator	Cuvinte-cheie: creativitate, distructivitate, fascinație, idealizare, sublimare, suferinţă

Mariana COCIERU	INVESTIGAREA CARACTERISTICILOR TEMATICE ȘI MORFOLOGICE ALE FOLCLORULUI COPIILOR ÎN STUDIILE ETNOLOGULUI NICOLAE BĂIEȘU
DOI: 10.52505/llf.2024.2.12	CZU: 398(478)
Abstract: The folklore of children represents a fascinating and complex domain of popular culture, reflecting the playful, imaginative, and educational world of the young. Folklorist Nicolae Băieșu, known within the academic community of the Republic of Moldova for his significant contributions to the study and documentation of Romanian folk traditions, paid special attention to this subject. This article, written on the occasion of a scientific conference commemorating the scholar’s 90th birth anniversary, aims to explore Nicolae Băieșu’s approaches and findings regarding children’s folklore, highlighting its importance within the context of popular culture and traditional education. Examining the distinguished folklorist’s studies reveals the depth and rigor of his research activities, which he undertook to identify, document, and enhance elements of intangible cultural heritage, particularly those related to calendar customs poetry and children’s folklore.	Rezumat: Folclorul copiilor reprezintă un domeniu fascinant și complex al culturii populare, reflectând universul ludic, imaginar și educativ al celor mici. Folcloristul Nicolae Băieșu, cunoscut în mediul academic al Republicii Moldova pentru contribuțiile sale semnificative la studierea și documentarea tradițiilor populare românești, a acordat o atenție deosebită acestui subiect. Articolul de față, prilejuit de organizarea conferinței științifice consacrate comemorării savantului la 90 de ani de la naștere, își propune să exploreze abordările și descoperirile lui Nicolae Băieșu, privind folclorul copiilor, evidențiind importanța acestuia în contextul culturii populare și al educației tradiționale. Examinarea studiilor ilustrului folclorist, ne convinge de profunzimea și laboriozitatea activității de cercetare pe care a desfășurat-o omul de știință în vederea identificării, documentării și valorificării elementelor de patrimoniu cultural imaterial, în special ale celor care se referă la poezia obiceiurilor calendaristice și la folclorul infantil.
Keywords: folklore research, traditional culture, children’s folklore, taxonomy, traditional pedagogy	Cuvinte-cheie: cercetare folcloristică, cultură tradiţională, folclor al copiilor, taxonomie, pedagogie tradițională

Alexandru COSMESCU	ENUNȚAREA POETICĂ: PERFORMATIVITATE ȘI INTERSUBIECTIVITATE ÎN POEMELE UTILITARE ALE LUI ADRIAN URMANOV
DOI: 10.52505/llf.2024.2.13	CZU: 1:81; 82.09
Abstract: The present paper explores the enunciative and performative dimension of poetic discourse, emphasizing that the poem is not a mere object but an utterance anchored in an intersubjective practice. In Wittgensteinian terms, as adopted by H. Meschonnic, this involves a form of life intertwined with a form of language. Using Adrian Urmanov’s utilitarian poems as an example, we offer an analysis of the way in which the poetic utterance operates dialogically, constituting both the speaker and the addressee as subjects within a performative interaction that redefines them. The subject of the poetic utterance offers the addressee the possibility of inhabiting the same discursive position, potentially becoming a new source of the same poetic utterance to the extent that they recognize themselves in it. The stake of the poetic act is an ethical one: the transformation of the form of life of its co-subjects.	Rezumat: Articolul de față explorează dimensiunea enunțiativă și performativă a discursului poetic, subliniind că poemul nu este un simplu obiect, ci o activitate enunțiativă, ancorată într-o practică intersubiectivă. În termenii wittgensteineni, preluați de H. Meschonnic, avem de a face cu o formă de viață, întrețesută cu o formă de limbaj. Luând ca exemplu poemele utilitare ale lui Adrian Urmanov, oferim o analiză a modului în care enunțarea poetică funcționează în mod dialogic, constituind atât enunțiatorul, cât și destinatarul ca subiecți în cadrul unei interacțiuni performative care îi redefinește. Subiectul enunțării poetice îi oferă destinatarului său posibilitatea de a locui aceeași poziție discursivă, transformându-se într-o nouă sursă potențială a aceluiași enunț poetic, în măsura în care se recunoaște în acesta. Miza actului poetic este una etică: transformarea formei de viață a co-subiecților lui.
Keywords: poetic discourse, performativity, intersubjectivity, Ludwig Wittgenstein, Henri Meschonnic, Adrian Urmanov,	Cuvinte-cheie: discurs poetic, performativitate, intersubiectivitate, Ludwig Wittgenstein, Henri Meschonnic, Adrian Urmanov

Ecaterina PLEȘCA	LIMBAJUL UMAN PRIVIT DIN PERSPECTIVA EVOLUȚIEI UNELTELOR (o introducere în cercetarea limbii de (sub-)substrat)
DOI: 10.52505/llf.2024.2.14	CZU: 7.01
Abstract: In this article we have proposed to extract data, however brief, about the human language in prehistory, namely in the Paleolithic Age, the era of the formation of the human biological being, but also the era of the constitution of human language. In the absence of written records for this historical period, the data regarding the language can only be abductive, obtained on the basis of interdisciplinary research of the data held by the related sciences. The reference to tools allowed us to trace how human language evolved and how it helped humans to evolve. Language, however, determined the rise of human beings. This fact can be observed in the production and use of tools, since the production of tools with the help of other tools testifies to the capacity of the brain to think up inventions through language. And based on the composition of the tool kit, the techniques and technologies applied in their creation, we can hypothetically assess the presence of term-words through which they must have been designated. Even more, we can assess the emergence of terminologies. This study presents a written synthesis based on works from related fields.	Rezumat: În prezentul articol ne-am propus să desprindem date, oricât de sumare, despre limbajul uman în preistorie, anume în paleolitic, epoca de formare a ființei biologice a omului, dar și cea în care s-a constituit limbajul uman. Pentru această epocă istorică, în lipsa scrierii, datele despre limbă nu pot fi decât abductive, obținute pe baza cercetării interdisciplinare a datelor deținute de științele conexe. Raportarea la unelte ne-a permis să urmărim cum a evoluat limbajul uman și cum acesta a ajutat omul să se dezvolte. Or, limbajul a determinat ascensiunea ființelor omenești. Faptul poate fi observat pe baza confecționării și folosirii uneltelor, căci confecționarea uneltelor cu ajutorul altor unelte certifică facultăți ale creierului apte să gândească invenții prin intermediul limbajului. Iar după componența trusei de unelte, după tehnicile și tehnologiile aplicate la confecționarea lor, ipotetic, putem judeca despre prezența cuvintelor-termeni prin care acestea au trebuit să fie desemnate. Chiar mai mult, să judecăm despre apariția terminologiilor. Studiul prezintă o sinteză elaborată pe baza unor lucrări din domenii conexe
Keywords: human language, speech, Paleolithic Age, related sciences, interdisciplinary research,	Cuvinte-cheie: idiom, epoca paleoliticului, științe conexe, unelte, limbaj uman, cercetare interdisciplinară

REPREZENTĂRI DIURNE ȘI NOCTURNE ALE IMAGINARULUI LITERAR
CZU: 82.09
Inga SOROCEAN

MIRCEA PĂDURARU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU FONDUL INTERZIS
CZU: 398(=135.1)
Tatiana POTÎNG

CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE ASUPRA IMAGINARULUI LITERAR DIN ROMÂNIA
CZU: 82.09
Oxana GHERMAN

DINSPRE O HERMENEUTICĂ A LUI MIRCEA ELIADE SPRE UNA ÎMPREUNĂ CU ELIADE
CZU: 821.135.1.09(498)
Mircea PĂDURARU