Rezumat: Sublimarea, actul/procesul creator apar adesea ca o încercare de supraviețuire psihică în fața unor experiențe dureroase, insurmontabile, de nedescris. A crea devine o încercare de a opri hemoragia durerii, cum descoperim și în creația lui Modigliani. Încă din copilărie s-a confruntat cu boala și durerea, suferința și pierderea, încercând să le transforme prin pictură, nu pentru a scăpa de suferință, ci pentru a deveni el însuși cel care își distruge creațiile atunci când furia, disperarea, violența sunt de nestăpânit. Dar suferința în jurul căreia se concentrează procesul creator nu se referă întotdeauna la o traumă existentă în realitate sau care poate fi identificată la o analiză a vieții creatorului: nu este nevoie să cunoaștem biografia autorului pentru a înțelege că opera este și o încercare de elaborare a durerii. Vom încerca să ilustrăm cum sublimarea și actul creator pot ajunge în impas, pot fi imposibile, chiar și la geniile creatoare, atunci când pulsiunile distructive ating paroxismul mortifer.
Cuvinte-cheie: act creator, creativitate, distructivitate, fascinație, idealizare, sublimare, suferinţă