Limbă, Literatură, Folclor

Articol:

Descarcă

Despre autor:

Cristian SERDEȘNIUC
dr.

Institutul de Filologie „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM

E-mail: 

Rezumat: Poezia viereană pentru copii demonstrează neîndoielnic faptul că poetul este religios chiar din ora debutului editorial. Creația poetului dedicată cititorilor mici este definită ca o totalitate de poezii simpliste din punctul de vedere al structurii, însă moralizatoare, educative, cu un substrat axiologic, cantabile, joviale – povestioare despre adevăratele rosturi și norme umane. Fără apelative divine, fără trimiteri directe la lexemele din terminologia religioasă, Vieru poetizează o lume arhetipală proprie valorilor identitare. Universul sacralității este reprezentant prin simbolurile distincte: albul, mama, casa părintească, grâul, glia, albina, apa (izvorul, ploaia), pasărea, dorul, cântecul ș.a. Evocând copilăria, poetul proiectează întregul univers înconjurător, salvgardând castitatea copilărească de influența și gândirea matură. Poezia sa pentru copii îmbină povestioare alegorice (moralizatoare) și elemente ale unor ritualuri misterioase: invocarea ploii, coacerea pâinii, așteptarea curcubeului, dialogul cu soarele, cântecul de leagăn ș.a. Eul vierean discută degajat cu toate viețuitoarele înconjurătoare, se aventurează în lumea jocului până și cu fenomenele naturii, descoperă sensurile primordiale ale vieții. Atașamentul pentru lumea rurală denotă neuitarea trecutului și dorurile copilăriei îndepărtate. Versul vierean se alimentează până și din profunzimea baladescă, a tradițiilor milenare, a crezului moral-spiritual. Sensibilitatea copilărească, empatia și dorința arzătoare de a se înfrăți cu pământul plugarului sunt moștenite, dar și întărite zi de zi prin intermediul făpturii materne. Poezia pentru copii nu este doar un simplu joc de rime, ci un cult pentru (și despre) legătura organică dintre om (copil) și natură.

Cuvinte-cheie: poezie pentru copii, sacru și sacralitate, copil, copilărie, alb, casăpărintească, mamă, grâu, glie