Istoria ieroglifică, de Dimitrie Cantemir. Imaginar versus cunoaștere (I) mediată: dialogul epistemelor
Articol:
About the Author:
Nina CORCINSCHI 
dr hab.
Institutul de Filologie „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
E-mail: nina.corcinschi[@]sti.usm.md
Abstract: Istoria ieroglifică, de Dimitrie Cantemir este un roman complex, multiplu stratificat, care implică o hermeneutică dublă: cea simbolizantă și cea empirică, probată documentar. Înțelegerea nuanțată a acestui roman implică asumarea unei perspective adecvate sistemului de cunoaștere, de sensibilitate și de imaginar medieval și stabilirea contextului istoric, religios, ideologic, cultural din sec. XVIII. Cantemir, cu vasta lui cuprindere filosofică, cu deschiderea lui universalistă, depășea cu mult nivelul culturii autohtone. Dogmele creștine, modul simbolic de raportare la lume, specifice epocii, sunt, pentru el, rampe de lansare a unei proprii viziuni ficționale. Cantemir folosește elemente din tradiție pentru a construi – cu strategii și tehnici scriitoricești – o lume nouă, „fosforescentă” simbolic și alegoric. Bestiarul lui Cantemir este populat cu animale ce dobândesc dimensiuni hibride, ciudate, fantasmagorice, corespunzând nu realității, ci unei viziuni etice a autorului. Pentru a ilustra o realitate a degradării morale, acesta convertește în mod creator o întreagă paradigmă religioasă și un cod tradițional de raportare la existență. Acest prim roman al literaturii române depășește cu mult epoca de la 1705, ilustrând liniile de forță ale evoluției reflecției artistice europene. Autorul își conștientiza încă la acea vreme, statutul de scrib, fiind în cultura română „primul scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului” (Bogdan Crețu).
Keywords: cunoaștere medievală, imaginar, bestiar, roman, animale